Conform Codului Civil, în urma divorțului, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor.

În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Legea prezumă că soții au avut o contribuție egală.

Prin urmare, deși legea pornește de la o contribuție de 50/50 a soților, pe calea unui proces de partaj, aceștia vor putea aduce dovezi prin care să arate că au avut o contribuție mai mare decât celălalt soț.

Partajul vizează încetarea stării de coproprietate asupra bunurilor comune. Încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând. Numai bunurile asupra cărora părțile au un drept de coproprietate (sau de folosință, în ipoteza partajului de folosință) pot constitui obiect al partajului, nicidecum creanțele sau datoriile.

Cu privire la datorii, soții pot să încheie un acord, o tranzacție cu privire la suportarea între aceștia a datoriilor comune sau pot promova în instanță o acțiune în regularizarea datoriilor comune, iar cota parte a fiecărui soț se va stabili conform regulii amintite mai sus, respectiv contribuția la dobândirea bunurilor comune și la îndeplinirea obligațiilor.